Loading

Am evadat intr-un Ashram din India | Sadhguru

Subscribe for more inspiration

to our newsletter

Am evadat intr-un Ashram din India | Sadhguru

O vacanta intr-un ashram indian

 

In 2010 am experimentat prima vacanta spirituala, adica vacanta ce are ca scop ceva mai profund decat mancatul, vizitatul si statul la plaja. Nu ma intelegeti gresit, iubesc si genul acesta de vacante in care tot ce faci este sa iti incanti simturile, insa din cand in cand, ceva din interiorul meu striga dupa o experienta profunda, intr-un tinut mistic, in care sa ma deconectez de la uzual si sa descopar noi si noi taramuri ale propriei mele fiinte. Si asa a inceput totul cu o calatorie la o academie taiosta din muntii Wudang ai Chinei, am continuat apoi cu piramidele Mayase din Mexic, un an petrecut intr-un eco village din Italia, prima calatorie in Bali, a doua calatorie in Bali ce s-a transformat intr-o sedere de 6 luni, a treia, a patra, pana pe la 7-8, apoi India 1,2,3,4, si acum . . . . .

Eram in Bucuresti, beam o limonada alaturi de o prietena, Laura Calin, cu care imparatesc interese comune in ceea ce priveste Yoga si aceasta catare personala, imi spunea ca ar vrea sa viziteze Ashramul lui Sadhguru din India. Cum nu mai fusesem in India de fix 2 ani, entuziasmul mi-a crescut peste nivelul normal, ca mai apoi sa ma terzesc sa zic: Vin si eu!

 Your thoughts and emotions may keep you fully engaged right now, but they are just 

small offshoots of life – they are not life itself.

Nu auzisem de Sadhguru decat datorita unor quote-uri cliseice de pe Facebook, share-uite de persoane la care te astepti cel mai putin sa cunoasca cu adevarat ceva despre parcursul Yoga, insa aveam sa inteleg mai tarziu ca spirituaitatea accesibila este una dintre putinele sanse ca tot mai multi oameni sa isi puna interbari si sa urmareasca raspunsuri despre ceva mai mult decat lumea materiala.

 

Am ajuns asadar, trei saptamani mai tarziu, undeva in sudul Indiei, langa un oras industrial numit Coimbatore, in ashramul Isha a faimosului Sadhguru. Informatiile mele despre acest loc si despre filozofia sa? Zero ! Inafara de cateva video-uri de pe Youtube cu Sadhguru, vazute in graba cu o saptamana inainte de plecare.  Asteptari? Aveam chef de ritmul calm si senin al unui ashram, de India si de lucrul cu propriul meu sine. Sa fiu intr-un loc in care sa stiu ca nu am alta treaba decat sa meditez, sa citesc si sa fac Yoga.

 

 

Ce am gasit aici ?

Am ajuns seara, undeva pe la ora 8, era intuneric si nu am putut sa simt decat mirosul de lemn de santal ce inconjura zona de receptie. Primul soc? Nu aveau internet! Nicaieri! Am mers repede la sala in care se lua masa si am fost intampinate de aproximativ 1000 de oameni ce stateau pe jos, pe niste rogojini, fiecare cu cate o farturie de tabla in fata. Da, asa se mananca intr-un ashram indian, din fericire nu m-a socat aceasta situatie pentru ca mai fusesem intr-un ahram din Kerala in care obiceiurile cinei erau asemanatoare. M-am pus pe jos in liniste, in ciuda faptului ca in acea sala erau 1000 de suflete, nu se auzeau decat pasii celor care ne puneau in farfurii cate un polonic cu diverse sosuri, putine legume si niste orez. Atat de picant!!! Atat de picant incat am mancat  plangand. Si am mancat tot pentru ca un ashram este ultimul loc in care vrei sa arunci mancarea la gunoi. Dupa aceasta experienta traumatizanta, am aflat ca exista si o zona de Non Spicy!  Yay.

Am plecat la culcare ravasita total, mai mult emotional, putin si fizic. Camera, cea mai scumpa pe care o puteam lua, arata ceva mai dramatic decat online, dar acceptabila, in cazul in care as fi fost stabila emotional. Mi-am sunat persoanele iubite de acasa si am inceput sa plang. De ce am facut asta? De ce? Imi era atat de bine acasa!

De a doua zi, dis-de-dimineta, mai precis de la ora 4:30, am mers la prima ora de meditatie. Inca era intuneric, am intrat intr-o sala imensa, cu o forma de arc de cerc. Dupa o ora petrecuta incercand sa inteleg energiile celor din jur, mintea mea era in alerta. Ce sunt oamenii astia? In ce cred? Sunt pe treaba lor? Apoi usor usor a inceput sa se lumineze, atat situatia cat si sala pentru ca intergul tavan era intrerupt de fante de lumina. Si odata cu lumina, am inceput sa vad frumusetea acestui loc.

Intregul tinut de 80 de hectare este o utopie, realizat acum aproximativ 20 de ani, imbina intr-un mod miraculos elemente din cultura si religia hindusa, impreuna cu minimalismul erei actuale. La prima vedere am zis: Pare un resort luxos din Dubai, dar spiritual :))

Am fost pana acum in ashramuri, in vreo 5 mai exact, insa niciunul, nici macar cel din Bahamas, nu se aproprie de frumustea acestui loc.

Cladirile de curs sunt din caramida aparenta, in forma de arc de cerc, cu granit negru pe jos, gradinile sunt pline de copaci frangipani si acoperite cu un gazon perfect, spatiile comune au coloane de piatra neslefuita, pe care coboara serpi din fier forjat negru. Aleile sunt pavate cu placi imense din piatra, iar pe laturi gasesti tufe de bambus si platforme din piatra cu coloane in care poti sta sa meditezi in tihna. Doua trei lacuri cu nuferi roz, albi si ciclam, statuete, gradini ascunse si elemente din fier precum serpi  si simboluri sacre pe care le gasesti in toate detalile costructiilor. Si de abia acum am ajuns la partea cea mai impresionanta: Templele. Sunt doua temple, Linga Bhairavi si Dhyana Linga. Primul intruchipeaza arhietipul zeitei, iar cel de-al doilea puterea lui Shiva. Ambele sunt reinterpretate intr-un mod minimalist, modern, actual, atat din punct de vedere al arhitecturii si al formelor, cat si al filozofiei din spatele acestora. Nu o sa gasesti statui cu zei, ofrande in toate culorile sau alte elemente specifice indiene. Aici, parca totul a fost pus la locul lui de un arhitect atemporal, elemente vechi cu noi, ofrande ce se potrivesc perfect cu tema cromatica a incaperii, o simbolistica minimalista dar de efect.

Cuvintele nu isi au rostul in aceasta descriere si din pacate imagini nu prea am sa va arat. Acesta este si motivu pentru care eu nu am stiut la ce sa ma astept, fotografiatul este interzis in 90% din spatii, iar imaginile pe care le poti gasi online sunt limitate si nu arata mare lucru.

Tot ce pot sa va spun este ca acest loc este o fantezie atemporala, o iesire din banal, atat estetic cat si energetic.

Destul cu planul material, haideti sa trecem la cele mai subtile.

 People try to create an outwardly perfect life, but the quality of life is based on the inward. – Sadhguru

Dupa cum am mentionat si mai devreme, nu stiam nimic despre filozofia ui Sadhguru sau ce preda in cursurile sale. Am aflat mai apoi, ca are un curs de baza numit Inner Engineering, pe care l-au facut cam toti cei din ashram si inca’ cateva sute de mii prin intreaga lume. Inafara de mine 🙂 Acesta este cursul sau de baza, ce cuprinde cateva asane, exercitii de respiratie, o mantra si o scurta meditatie, o practica utila de aproximativ 20 de minute, ideala pentru a forma o baza corecta si coerenta. Toti cei din ashram au inclus in practica lor zilnica acest curs. Apoi vin cursuri mai dificile, mai evoluate, ce implica si mai mult timp, mai multa disciplina si multa multa constiinta. Asadar, aici in ashram, fiecare are propriul sau drum, propria saddhana ( practica spirituala zilnica), ceea ce mi se pare fantastic! De aceea acest loc nu arata nici pe departe cu o secta, pentru ca aici esti responsabil de nivelul la care ajungi, de viteza cu care evoluezi si de drumul pe care il alegi! Fiecare in ashram umbla focusat in propria lumea interioara, merge la templu mediteaza, face o baie rece in chandrakund ( un bazin cu apa foarte rece) apoi isi gaseste un loc linistit intr-o gradina sau pe vreo platforma de piatra si isi face asanele sau cine stie ce alte exercitii. Fiecare in ritmul sau. Pana si cei care stau aici permanent sau pentru perioade lungi de timp, pana si ei sunt responsabili total de practica lor, chiar daca aceasta poate dura si pana la 4 ore in fiecare dimineata. Am auzit multe exemple de voluntari ce se trezesc la ora 4 dimineata, practica pana la 8 si apoi isi incep indatoririle zilnice.

 

Sadhguru este faimos, a ajuns la o multime de oameni si asta poate fi interpretata ca si superficiaitate in filozofie. Insa adevarul este undeva departe. Da, are miloane de followeri pe Instagram, Facebook si Youtube, insa ce ofera oamenilor este o samanta de potential, o intrebare, o curiozitate, iar apoi, daca ei simt sa aprofundeze acest drum, le poate oferi unelte spirituale in functie de profunzimea la care sunt dispusi sa ajunga. Deci da, te poti uita pe Youtube, trezeste ceva in tine, poti face si cursul de baza, insa din momentul in care ajungi aici, in ashram, totul ia alta amploare si totul devine brusc mult mai profund, autentic si real.

 

 

Ce experienta am avut eu aici?

 

In momentul in care scriu aceste cuvinte, am luat decizia sa nu vorbesc de aproximativ 12 ore si mintea mea o ia razna. Este ultima zi in ashram si am zis sa completez acest overdose spiritual in stil. In yoga, dar in special intr-o comunitate spirituala, este des intalnita practica de a nu vorbi, mauna, pentru o anumita perioada de timp, pentru 24 de ore, 48 sau mai mult. Eu mi-am propus sa nu vorbesc pentru 12, am si reusit, insa a fost mai dificil decat am crezut. Oricum intreaga calatorie a fost una de interiorizare, dar astazi a fost prea de tot! Doar eu cu mine, in liniste, ne-am plictisit maxim, ce pot spune. Nu a trecut nicicand ziua mai greu 🙂 Dar nah, practica spirituala nu este neaparat una placuta. Toate cele 10 zile au fost extrem de interesante. Am reusit desigur sa fac obiceiuri si rutine chiar si aici.

Ziua incepe la ora 5 dimineata, sau in cel mai fericit caz,  la ora 6:30. Prima oara mergeam fie in sala de practica de care v-am povestit la inceput, fie direct la ritualul din templul lui Devi. Un ritual frumos, in care o preoteasa daruieste flori de iasomie, nuci de cocos, turmeric si inca cateva elemente, arhietipului feminin al divinitatii. Aici iti poti pune dorinte, poti face plecaciuni, poti medita sau chiar recita mantre. Urmatoarea oprire era la Templul in care este faimoasa constructie shiva Linga, aici se spune ca energia de acolo te aduce instant intr-o stare meditativa. Nu pot nega asta.

Dupa dua ore petrecute prin temple ma retrageam intr-un colt de rai, intr-o gradina superba, unde faceam asanele din hatha yoga, mditam si citeam. Prima masa a zilei era la ora 9:55. Dupa masa, mergeam de obicei fie la magazin sa imi relaxez mintea cu putin shopping impulsiv, fie in camera. Ieseam peste o ora pe pajistea de langa camera, unde meditam sau citeam. Apoi inca un tur la temple, apoi cateva ore de voluntariat. Pot spune sincer ca orele petrecute in voluntariat au fost cele mai frumoase. In fiecare zi am avut activitati extrem de frumoase. Am fost voluntar in ambele temple si fie stateam la intrare, cu o mantie alba si salutam cu mainile in gest de rugaciune oamenii, fie ii ajutam sa plaseze ofrande, fie ii pofteam sa se aseze in meditatie. Doua dintre slujbe au fost insa remarcabile. In ziua cu luna noua, am impartit prasad ( un fel de desert din partea zeilor) vizitatorilor. Iar in alta zi, am desfacut flori de lotus roz, una dintre ofrandele preferate pentru Shiva Linga. Poetic, minunat, India! Incurajez voluntariatul in ashram pentru ca esti pus automat in niste situatii deosebite, pe care altfel nu le-ai intalni in realitatea ta. Atat mental cat si spiritual, in timpul acestor ore petrecute in serviciul templului m-am simtit cel mai bine, in mijlocul sutelor de indieni ce veneau sa se roage.

Cina era la ora 7, iar dupa cina nu faceam altceva decat sa stau in pat si sa citesc. A doua zi de la capat, timp de 10 zile.

 

Cum plec dupa 10 zile?

Sincer, nu stiu. Simt ca am facut atatea lucruri pentru interiorul meu, am meditat foarte mult, am fost extrem de interiorizata, am fost expusa la energii benefice, insa inca nu s-au asezat intr-o concluzie coerenta. Cred doar ca au fost plantate seminte benefice ce vor rasari acasa. Singura revelatie pe care am avut-o a fost ca nu poti forta nici evolutia spirituala, asa cum nu poti forta alte planuri in viata, cu cat doresti mai mult, nu faci decat sa creezi tensiune. Chiar si fuga dupa adevar este tot o fuga, tot o distragere a mintii, de aceasta data cu o intentie “benefica”. Asa cum fugim dupa recompense materiale, putem alerga dupa cursuri si experiente spirituale. Naturaletea este cheia, predarea si postura de observator. Stiam asta de acasa, insa mi-am reamintit in India, dupa ce am trait inca cateva experiente magice. Un ashram te invata sa fii tu cu tine, fara distrageri, te invata sa fii umil, fara ego si mai ales te invata disciplina, una dintre cele mai importante valori ale unui parcurs de dezvoltare interioara.

 

Am avut parte de pace, calm, timp pentru mine si cred ca am profitat de fiecare secunda in acest loc fabulos. Ii sunt recunoscatoare si sunt sigura ca ma voi intoarce la un moment dat, poate cu mai mult curaj pentru a urma unul dintre cursurile de aici.

Pentru mai multe detalii, puteti cerceta si voi : Isha Yoga Center si va recomand din suflet sa va uitati la video-urile lui Sadhguru.

Stiu ca multi dintre voi suteti tentati sa traiti o experienta de genul, multi dintre voi cred insa ca este scump sau dificil. Nu este asa, biletele de avion catre India sunt cat de cat mai ieftine decat catre alte destinatii exotice, iar statul intr-un ashram este ieftin sau chiar gratis daca doriti sa mergeti ca si voluntari. Asadar, dare to dream! And start living it!

Din fericire, am reusit sa si filmez o parte din experienta si cred eu, ca prin video, am reusit sa surprind cateva momente din magia ashramului din India, sunt sigura ca puteti gasi pe aceasta cale inspiratia de care aveti nevoie. Check my Youtube Channel!

 

 

 

Padmakshi

Padmakshi

I believe in a perfect life, a magical life, searching and finding beauty and energy in everything around

LEAVE A COMMENT

English